Ce este mândria ? Și cum o înțelegem noi ?

În dex-ul românesc găsim o astfel de explicație:

MÂNDRÍE f. -  1) Sentiment al demnității și onoarei proprii. 2) Sentiment de mulțumire cauzat de un succes, de o reușită, de o victorie. 3) Atitudine de superioritate nejustificată față de alții; măreție; îngâmfare; înfumurare; semeție; fală; fudulie. [G.-D. mândriei] /mândru + suf. ~ie.  o explicație pe alocuri corectă, dar mai mult eronată în opinia mea.

Presupun că cu toții avem sau am avut o părere nu prea bună despre mândrie, și a fi mândru. Într-o mare măsură se datorează educației pe care o primim și anturajului nostru. Eu personal am ajuns în situația în care o asociam cu ceva negativ, credeam mai mult că este un viciu, defect de care trebuie să scap cu orice preț. Și aceasta a durat mult timp dar în același timp au fost unele momente în care toate aceste lucruri mergeau cap în cap. Observam la oameni puternici din toate punctele de vedere cât și personalități marcante acel „Sentiment de mulțumire cauzat de un succes, de o reușită, de o victorie” și nu puteam să înțeleg partea negativă. Iar această „enigmă” sau mai bine spus neclaritate a continuat până în momentul în care am început să citesc Cei 6 stâlpi ai încrederii în sine de Nathaniel Branden.
De aici am înțeles 2 lucruri.

1. nu știam ce înseamnă cu adevărat mândria.
   
   
2. mândria este o valoare ce trebuie atinsă.
   
   

sper ca fragmentul de mai jos să ilumineze multe persoane de acum încolo:

Aș vrea să spun câteva cuvinte și despre mândrie, ca fiind diferită de stima de sine. Mândria este un tip unic de plăcere.

Mândria este recompensa emoțională a realizărilor. Nu este un viciu care trebuie depășit, ci valoarea care trebuie atinsă.                                    ***************

Dacă stima de sine aprține experienței legate de valorile și componențele fundamentale, mândria aparține mult mai explicit plăcerii conștiente pe care o avem în interiorul nostru, pentru acțiunile și realizările noastre. Respectul de sine analizează ce nevoi trebuie să fie îndeplinite și spune „POT”. Mândria analizează ceia ce a fost realizat și spune : „AM PUTUT”. Mândria autentică nu are nimic în comun cu laudele exagerate sau cu aroganța. Provine din alte surse și alte origini. Nu lipsa de substanță, ci satisfacția este izvorul de unde provine. Nu are legătură cu  „a dovedi” ci cu bucuria. Mândria nu este iluzia că nu avem nici un defect(așa cun spun reprezentanții anumitor religii). Putem fi mândri de ceea ce am făcut, dar să ne recunoaștem în același timp erorile și imperfecțiunile. Putem fi mândri în timp ce acceptăm ideia de „umbră” așa cum o numesc adepții lui Jung. Pe scurt, mândria nu se refereă la capacitatea de a nega realiatea.   - Realizările conduc întodeauna la mândrie ?    - Nu neapărat.Este o ideie importantă care trebuie înțeleasă, pentru că din când în când auzim oameni care spun: „Am realizat foarte multe lucruri. De ce nu mă simt mândru de mine?” Deși există mai multe motive pentru care o persoană nu se poate bucura de realizările sale, poate fi util să adresezi întrebarea următoare: „Cine a ales scopurile tale? Tu sau vocea altor persoane semnificative din interiorul tău?” Nici mândria nici respectul de sine nu pot fi srpijinite de valori secundare care nu reflectă ceia ce suntem noi în realitate. 

Cred că răspuns mai bun nu puteam găsi.

Нравится